Codul civil

CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864

CARTEA a III-a
DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBINDESTE PROPRIETATEA

Art. 644. - Proprietatea bunurilor se dobindeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune. (C. civ. 480, 645, 650 si urm., 800 si urm., 942 si urm., 1837, 1895).

Art. 645. - Proprietatea se mai dobindeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune. (C. civ. 482 si urm., 1837., 1909).

Art. 646. - Bunurile fara stapin sint ale statului. (C. civ. 477, 647, 680).

Art. 647. - Sint bunuri care nu apartin nimanui si al caror uz e comun tuturor. Legi de politie reguleaza felul intrebuintarii lor.

Art. 648. - Facultatea de a vina sau de a pescui este regulata prin legi particulare.

Art. 649. - Proprietatea unui tezaur este a acelui ce l-a gasit in propriul sau fond; daca tezaurul este gasit in fond strain, se imparte pe din doua intre cel ce l-a descoperit si intre proprietarul fondului.

Tezaurul este orice lucru ascuns sau ingropat, pe care nimeni nu poate justifica ca este proprietar si care este descoperit printr-un pur efect al hazardului. (C. civ. 489, 490, 491)

TITLUL I
DESPRE SUCCESIUNI

Art. 650. - Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament. (C. civ. 651 si urm., 800 si urm.).

CAPITOLUL I
Despre deschiderea succesiunilor

Art. 651. - Succesiunile se deschid prin moarte.

Art. 652. - Legea reguleaza ordinea succesiunilor intre mostenitorii legitimi.

Copiii naturali, in privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor sai, sint asimilati copiilor legitimi si viceversa. In lipsa de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. In lipsa de sot, statul devine mostenitor. (C. civ. 646, 659 si urm., 679 si urm.).

Art. 653. - Descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului.

Ceilalti mostenitori intra in posesia succesiunii cu permisiunea justitiei. (C. civ. 889 si urm., 911, 917, 1860).

CAPITOLUL II
Despre calitatile cerute pentru a succede

Art. 654. - Pentru a succede trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii.

Copilul conceput este considerat ca exista.

Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.

Art. 655. - Sint nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:

1. Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct.
2. Acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata caloamnioasa.
3. Mostenitorul major care, avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. (C. civ. 656, 657).

Art. 656. - Lipsa de denuntare nu poate vatama in drepturile lor pe ascendentii si descendentii omoritorului, pe afinii sai de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sau surorile sale, pe unchii sau matusile sale, pe nepotii sau nepoatele sale. (C. civ. 655).

Art. 657. - Mostenitorul departat de la succesiune ca nedemn este obligat a intoarce toate fructedle si veniturile a caror folosisnta a avut-o de la deschiderea succesiunii.

Art. 658. - Copiii nedemnului viind la succesiune, in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sint departati pentru greseala tatalui lor; aceasta insa nu poate nici intr-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea il acorda tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor lor. (C. civ. 664 si urm., 698, 755).

CAPITOLUL III
Despre deosebite ordine de succesiune

SECTIUNEA I
Dispozitii generale

Art. 659. - Succesiunile sint deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudele lor colaterale, in ordinea si dupa regulile mai jos determinate. (C. civ. 652, 669 si urm.).

Art. 660. - Proximitatea rudeniei se stabileste prin numarul generatiilor; fiecare generatie numara un grad (C. civ. 661).

Art. 661. - Sirul gradelor formeaza linia; se numeste linie dreapta sirul gradelor intre persoanele ce se cobor una dintr-alta; linie colaterala sirul gradelor intre persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun.

Linia dreapta se imparte in linie dreapta descendenta si in linie dreapta ascendenta.

Intiia este aceea ce leaga pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el; a doua este aceea ce leaga o persoana cu acei din care ea se coboara.

Art. 662. - In linie dreapta se numara atitea grade cite sint si generatii intre persoane; astfel fiul este catre tatal sau in cel dintii grad; nepotul de fiu in cel de al doilea, si viceversa, tatal si bunul catre fiii lor si nepotii lor de fiu.

Art. 663. - In linie colaterala gradele se numara dupa generatii, incepind de la una din rude pina la autorul comun si de la acesta pina la cealalta ruda.

Fratii dar sint in gradul al doilea; unchiul si nepotul in al treilea, verii primari in al patrulea si c.l.

SECTIUNEA a II-a
Despre reprezentare

Art. 664. - Reprezentarea este o fictiune a legii, care are de efect de a pune pe reprezentanti in locul, in gradul si in dreptul reprezentantului. (C. civ. 672, 698, 755).

Art. 665. - Reprezentarea se intinde nemarginit in linie directa descendenta.

Ea este admisa in toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendentii unui copil mort mai dinainte, intimple-se ca toti copiii defunctului fiind morti inaintea lui, descendentii zisilor copii sa se gaseasca intre ei in grade egale sau neegale.

Art. 666. - In linie colaterata, reprezentarea este admisa in privinta copiilor si descendentilor fratilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa in concurs cu unchi sau matuse, intimplindu-se ca la toti fratii si surorile defunctului, fiind morti mai dinainte, succesiunea sa se gaseasca trecuta la descendentii lor, in grade egale sau neegale. (C. civ. 672 si urm.).

Art. 667. - In toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina (souche); daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, si membrii aceleiasi ramuri se impart egal intre dinsii.

Art. 668. - Nu se reprezinta decit persoanele moarte.

Poate cineva reprezenta pe acela la a carei succesiune a renuntat. (C. civ. 696, 698).

SECTIUNEA a III-a
Succesiunile deferite descendentilor

Art. 669. - Copiii sau descendentii lor succed tatalui, mamei, mosilor, moaselor (bunicilor, bunicelor), si oricarui alt ascendent, fara deosebire de sex si chiar de ar fi nascuti din deosebite casatorii. Ei succed in parti egale cind se gasesc toti in gradul dintii si sint chemati dupa propriul lor drept; ei succed pe tulpina cind sint chemati toti sau unul din ei prin reprezentare.

SECTIUNEA a IV-a
Despre succesiunile deferite ascendentilor

Art. 670. - Daca defunctul n-a lasat posteritate (descendenti), nici frate, nici surora, nici descendenti dintr-acestia, succesiunea se cuvine ascendentilor din gradul de rudenie cel mai aproape.

Ascendentii de acelasi grad mostenesc parti egale. (C. civ. 659 si urm., 675).

Art. 671. - Daca tatal si mama unei persoane moarte fara descendenti i-au supravietuit, lasind acea persoana frati, surori, sau descendenti ai acestora, succesiunea se divide in doua portiuni egale, din care jumatate numai se cuvine tatalui si mamei si se imparte deopotriva intre dinsii. (C. civ. 673).

SECTIUNEA a V-a
Despre succesiunile colaterale

Art. 672. - In caz de a muri mai dinainte tatal si mama unei persoane moarte fara posteritate, fratii, surorile sau descendentii lor sint chemati la succesiune, departand pe ascendenti si pe ceilalti colaterali. Ei succed dupa propriul lor drept, sau prin reprezentare, in modul regulat in sectiunea II a acestui cap. (C. civ. 659 si urm., 666, 698).

Art. 673. - Daca tatal si mama persoanei moarte fara posteritate i-au supravietuit, fratii si surorile sau reprezentantii lor iau jumatate succesiunea. Daca numai tatal sau numai mama i-a supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau trei patrimi ale succesiunii. (C. civ. 671).

Art. 674. - Partajul jumatatii sau celor trei patrimi cuvenite fatilor sau surorilor, dupa continerea articolului precedent, se face intre ei in portiuni egale, daca sint toti dintr-aceeasi casatorie; de sint din casatorii diferite, diviziunea se face pe jumatate intre cele doua linii paterna si materna a defunctului; fratii primari iau parte in amindoua liniile, uterinii sau consingenii ("fratii uterini" sint fratii din aceeasi mama, avind tata diferit; "fratii consingeni" sint fratii din acelasi tata, avind mame diferite) fiecare in linia sa numai. Daca sint frati sau surori numai intr-o linie, ei succed in total, excluzind pe toate rudele din cealalta linie. (C. civ. 672 si urm.).

Art. 675. - In lipsa de frati sau surori sau de descendenti dintr-insii si in lipsa de ascendenti, succesiunea se da rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat.

Cind sint mai multe rude colaterale in acelasi grad, succesiunea se imparte egal intre dansele. (C. civ. 663).

Art. 676. - Rudele succed pina la al doisprezecelea grad inclusiv.

CAPITOLUL IV
Despre succesiunile neregulate

SECTIUNEA I
Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor si despre succesiunea copiilor naturali morti fara posteritate

Art. 677. - (Abrogat ca urmare a abrogarii - prin art. 49 al Dec. nr. 32 din 31.1.1954 - a Dec. nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural).

Art. 678. - Succesiunea copilului natural, mort fara posteritate, se cuvine mamei sale, si, in lipsa mamei, rudelor ei celor mai de aproape.

SECTIUNEA a II-a
Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului

Art. 679. - Cind defunctul nu are nici rude in gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la sotul in viata nedespartit.

Art. 680. - In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului. (C. civ. 652).

Art. 681. - Sotul in viata si statul care cer succesiunea sint obligati a face sa se puna peceti, a pretinde sa se faca inventar, dupa formele prescrise pentru acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar.

Art. 682. - Sotul in viata este inca dator a transforma in numerar lucrurile miscatoare sau a da cautiune solvabila pentru restituirea succesiunii, in caz cind s-ar prezenta mostenitori ai defunctului in termen de 3 ani. Dupa acest termen cautiunea este liberata.

Art. 683. - Sotul in viata sau statul, care n-au indeplinit formalitatile la care sint respectiv indatorati, pot sa fie supusi la daune-interese catre mostenitorii ce s-ar arata.

SECTIUNEA a III-a
Despre dreptul de mostenire al femeii cind se afla in concurenta cu descendentii sau alte rude care sint chemate dupa legi la succesiunea sotului ei mort

Art. 684. - Cind barbatul moare si vaduva sa n-are avere, dinsa ia o portiune virila in uzufruct, din succesiunea barbatului, daca acesta are descendenti.

Cind barbatul lasa un singur descendent, portiunea femeii in succesiune va fi numai de a treia parte. Acest drept incepe de la epoca incetarii uzufructului legal.

Cind barbatul lasa rude de sus sau de alaturi, atunci femeia succede la o patrime in plina proprietate din averea mortului.

CAPITOLUL V
Despre acceptarea si repudierea mostenirilor

SECTIUNEA I
Despre acceptare

Art. 685. - Succesiunea poate fi acceptata curat si simplu, sau sub beneficiu de inventar. (C. civ. 686 si urm., 699 si urm., 704 si urm.).

Art. 686. - Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine. (C. civ. 693. 703, 712).

Art. 687. - Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decit conform dispozitiilor titlului de la minoritate si tutela.

Art. 688. - Efectul acceptarii se suie pina la ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 651).

Art. 689. - Acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. Este expresa cind se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat; este tacita cind eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decit in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare. (C. civ. 690 si urm., 703, 712, 1171 si urm., 1176 si urm.).

Art. 690. - Actele curat conservatorii, de ingrijire si de administratie provizorie, nu sint acte de primirea mostenirii, daca cel ce le-a facut n-a luat titlu sau calitate de erede. (C. civ. 707).

Art. 691. - Donatiunea, vinderea sau transportul (cesiunea) drepturilor succesorale facute de un erede, trage dupa sine acceptarea succesiunii.

Tot asemenea se intimpla:

1. Cind unul din erezi renunta chiar gratuit in folosul unui sau a mai multi din coerezi.
2. Cind renuntarea se face in folosul tuturor coerezilor fara deosebire, si se primeste de renuntator pretul renuntarii (C. civ. 707).

Art. 692. - Cind acela carui se cuvine o succesiune a murit fara sa se fi lepadat de dinsa, sau fara sa o fi acceptat expres sau tacit, erezii sai pot de-a dreptul sa accepte sau sa se lepede de dinsa. (C. civ. 689, 693, 700).

Art. 693. - Daca erezii sai nu se invoiesc pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar. (C. civ. 692, 704 si urm.).

Art. 694. - Majorele nu poate sa-si atace acceptarea expresa sau tacita a unei succesiuni decit in cazul cind aceasta acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a intrebuintat in privinta-i. El nu poate reclama in contra acceptarii pentru cuvinte de vatamare, decit in cazul in care succesiunea ar fi absorbita sau micsorata cu mai mult de jumatate, prin descoperirea unui testament necunoscut in momentul acceptarii. (C. civ. 953, 960, 1165).

SECTIUNEA a II-a
Despre renuntarea la succesiune

Art. 695. - (Abrogat prin art. 25 al Dec. nr. 40 din 22.I.1953 privitor la procedura succesorala notariala).

Art. 696. - Eredele ce renunta este considerat ca n-a fost nicioadata erede. (C. civ. 699, 701, 752).

Art. 697. - Partea renuntatorului profita coerezilor sai; daca este singur, succesiunea trece la gradul urmator. (C. civ. 660 si urm., 701).

Art. 698. - Eredele renuntator nu poate fi reprezentat niciodata. Daca renuntatorul este singur in gradul sau, sau daca toti coerezii sai renunta, copiii lor vin la succesiune in virtutea propriului lor drept, pentru parti egale. (C. civ. 664 si urm., 668).

Art. 699. - Creditorii acelui ce renunta in paguba lor pot sa ia autorizatia justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitoarele lor, in locul si rindul sau.

Intr-aces caz renuntarea este anulata numai in favorul creditorilor si numai pina la concurenta creantelor lor. Acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat. (C. civ. 974, 975).

Art. 700. - Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

In cazul cind mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cind a luat sfirsit impiedicarea. (C. civ. 692, 709, 1890)

Art. 701. - In tot timpul in care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobindita in contra erezilor ce au renuntat, ei au inca facultatea de a accepta succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptata de alti erezi. Nu se pot vatama insa drepturile care ar fi dobindite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, facute de curatorele succesiunii vacante. (C. civ. 1882, 1890).

Art. 702. - Nici chiar prin contractul casatoriei (in prezent, raporturile patrimoniale dintre soti sint reglementate de Codul familiei, care nu admite incheierea unui contract de casatorie) nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturile eventuale ce s-ar putea dobindi asupra succesiunii. (C. civ. 5, 965).

Art. 703. - Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepada de dinsa; cu toata renuntarea lor, ei ramin erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse. (C. civ. 712).

SECTIUNEA a III-a
Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredelui beneficiar

Art. 704. - Declaratia unui erede ca ia aceasta calitate sub beneficiu de inventar trebuie sa fie facuta la grefa tribunalului de prima instanta a districtului in care succesiunea este deschisa; ea trebuie sa fie inscrisa pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare. (C. civ. 685, 693, 705).

Art. 705. - Aceasta declaratie n-are efect decit fiind precedata sau urmata de un inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii, facut dupa formele cerute de legile de procedura si in termenele mai jos hotarite.

Art. 706. - Se da eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.

I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptarii sau repudierii succesiunii un termen de 40 zile, care va incepe a curge din ziua expirarii a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua incheierii inventarului, daca s-a terminat mai inainte de expirarea celor 3 luni.

Art. 707. - Daca cu toate acestea, sint in succesiune obiecte supuse stricaciunii, sau obiecte a caror conservare ar costa mult, eredele poate in calitatea sa de persoana in drept a succede si fara sa se poata zice ca s-a facut acceptare din parte-i, sa ia autorizarea justitiei ca se se vinza acele obiecte.

Aceasta vinzare trebuie sa se faca cu forma vinzarilor publice. (C. civ. 690 si urm., 716, 1388 si urm.).

Art. 708. - In tipul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se poate obtine o condamnatiune (hotarire) in contra-i. Daca el renunta dupa expirarea termenelor, sau inaintea expirarii lor, cheltuielile ce legiuit s-au facut de dinsul pina la acea epoca privesc succesiunea. (C. civ. 706, 709 si urm., 723, 1844).

Art. 709. - Dupa expirarea termenelor aratate, eredele urmarit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se afla in cercetarea urmaririi il acorda sau il refuza dupa circumstante.

Art. 710. - Cheltuielile urmaririi, in cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, daca eredele justifica, sau ca n-a cunoscut evenimentul mortii sau ca termenele i-au fost neindestulatoare, din cauza situatiei bunurilor, sau din cauza contestatiilor ivite. Daca el nu poate justifica, cheltuielile il privesc.

Art. 711. - Eredele conserva cu toate acestea, dupa expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dupa expirarea termenelor date de judecator, conform art. 709, facultatea de a face inca inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta insa in caz cind dinsul n-a facut acte de erede sau in caz cind nu este dat in contra-i o hotarire judecatoreasca desavirsita (definitiva), care sa-l condamne ca erede curat si simplu. (C. civ. 689 urm.).

Art. 712. - Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiinta si rea credinta n-a trecut in inventar efecte (lucruri) dintr-insa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar. (C. civ. 703; C. civ.fr. 801).

Art. 713. - Beneficiul de inventar da eredelui avantajul:

1. De a plati datoriile succesiunii numai pina in concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datoriilor, predind toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor.
2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a conserva in contra succesiunii dreptul de a cere plata creantelor sale. (C. civ. 777, 778, 1108 pct. 4.).

Art. 714. - Eredele beneficiar administreaza bunurile succesiunii si este dator sa dea socoteala de administrarea sa creditorilor si legatarilor. El nu devine raspunzator cu bunurile sale proprii, decit dupa ce i se va fi cerut darea socotelilor si el nu va fi indestulat aceasta indatorire.

Dupa lamurirea socotelilor, el nu poate fi raspunzator cu bunurile sale proprii, decit pina la concurenta sumelor ce ramine dator. (C. civ. 777).

Art. 715. - El nu raspunde pentru administratia sa decit de greseli grave

Art. 716. - El nu poate vinde obiecte mobile ale succesiunii, decit prin formele legiuite pentru vinzarile publice.

Daca el reprezinta (prezinta) in natura obiectele miscatoare, nu raspunde decit de deprecierea sau deteriorarea lor cauzata din neglijenta sa. (C. civ. 472 si urm., 707, 1388 si urm.).

Art. 717. - El nu poate vinde imobilele decit dupa formele prescrise de procedura. El da mandat creditorilor ipotecari, care au facut cerere, a primi pretul. (C. civ. 462 si urm.)

Art. 718. - El este dator, daca creditorii sau alte persoane interesate o cer, sa dea cautiune solvabila pentru pretul miscatoarelor cuprinse in inventar si pentru portiunea pretului imobilelor nedelegata creditorilor ipotecari. De nu se va da aceasta cautiune, se vor vinde miscatoarele si pretul lor se va depune, ca si portiunea nedelegata din pretul imobilelor, spre a se intrebuinta la desfacerea sarcinilor succesiunii. (C. civ. 1675 si urm.).

Art. 719. - Daca unii din creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plati decit dupa ordinea si chipul regulat de judecator.

Daca creditorii nu se opun, eredele plateste creditorilor si legatarilor, dupa rindul cererii.

Art. 720. - Creditorii ce nu se opun si care se prezinta, dupa lamurirea socotelilor si plata relicvatelor ( prin "relicvat" se intelege ceea ce ii ramine mostenitorului dupa incheierea definitiva a socotelilor), nu au recurs decit in contra legatarilor; acei care se prezinta inaintea lamuririi socotelilor si platii relicvatelor vor avea recurs si in contra creditorilor platiti inaintea lor. (C. civ. 893, 896, 909).

Art. 721. - Creditorii ce se opun vor avea recurs si in contra eredelui.

Art. 722. - In toate cazurile prevazute de art. 719 (din eroare se face trimitere la art. 719 in loc de art. 721) si 720, recursul se prescrie dupa expirarea termenului de trei ani, care incepe din ziua lamuririi socotelilor si a platii relicvatului.

Art. 723. - Cheltuielile pentru peceti (sigilii), pentru facerea inventarului si pentru darea socotelilor privesc succesiunea. (C. civ. 919).

SECTIUNEA a IV-a
Despre succesiunile vacante

Art. 724. - Daca dupa expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezinta nimeni ca sa reclame succesiunea si daca nu este nici un erede cunoscut, sau daca erezii cunoscuti s-au lepadat de succesiune, succesiunea este privita ca vacanta.

Art. 725. - Tribunalul de intiia instanta din districtul in care succesiunea este deschisa numeste un curatore dupa cererea persoanelor interesate, sau dupa aceea a procurorului.

Art. 726. - Curatorele unei succesiuni vacante trebuie inainte de toate sa constate printr-un inventar succesiunea; el exercita si urmareste drepturile ei; raspunde la cererile facute in contra-i; administreaza sub indatorire de a varsa numerarul succesiunii, ca si sumele adunate din vinzarea mobilelor si imobilelor, in casa de consemnatiuni si depozite si in fine sub aceea de a da socoteli.

Art. 727. - Dispozitiile sectiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru facerea inventarului, asupra modului de administratie si asupra socotelilor ce eredele beneficiar este dator sa dea, sint indatoritoare si pentru curatorii succesiunilor vacante.

CAPITOLUL VI
Despre impartire si despre raporturi

SECTIUNEA I
Despre impartirea succesiunii

Art. 728. - Nimeni nu poate fi obligat a ramine in indiviziune. Un coerede poate oricind cere imparteala succesiunii, chiar cind ar exista conventii sau prohibitii contrarii.

Se poate face invoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. Dupa trecerea acestui timp, invoirea se poate reinnoi. (C. civ. 5, 968, 1008).

Art. 729. - Diviziunea poate fi ceruta chiar cind unul sau mai multi din erezi au posedat parti separate din succesiune, daca nu a fost act de imparteala sau daca nu se poate opune prescriptia. (C. civ. 1837, 1890).

Art. 730. - Daca toti erezii sint prezenti si majori, se pot imparti intre dinsii, oricum ar voi, fara indeplinirea vreunei formalitati.

Daca toti erezii nu sint prezenti sau daca intre dinsii sint minori sau interzisi, atunci se vor pune peceti (sigilii), pe efectele (lucruri) succesiunii in cel mai scurt termen, sau dupa cererea erezilor sau dupa aceea a procurorului tribunalului de prima instanta. (C. civ. 747 si urm.).

Art. 731. - Creditorii pot si ei sa ceara punerea de peceti in virtutea unui titlu executoriu, sau a unei permisiuni judecatoresti. (C. civ. 780, 974, 1825).

Art. 732. - Dupa punerea pecetilor, creditorii pot face opozitie si fara a avea titluri executorii sau permisiunea justitiei.

Art. 733. - Daca vreunul din coerezi nu consimte la facerea impartelii, sau daca se ivesc contestatii, ori in privinta modului de procedare, sau asupra chipului de a o termina, tribunalul se pronunta in mod sumar sau numeste, de cere trebuinta, pentru operatiile impartelii, pe unul din judecatori, dupa raportul caruia judeca contestatiile.

Art. 734. - Estimatia imobilelor se face de experti alesi de partile interesate; de experti numiti din oficiu cind partile refuza a-i alege.

Procesul-verbal al expertilor trebuie sa arate bazele estimatiei; sa indice daca obiectul estimat poate sa fie comod impartit si in ce chip; sa fixeze, in fine, in caz de impartire, fiecare din partile, ce se pot forma, precum si valoarea lor.

Art. 735. - Estimatia mobilelor trebuie sa se faca de oameni cunoscatori si dupa adevaratul lor pret.

Art. 736. - Fiecare din coerezi poate cere partea sa in natura din mobilele sau imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sint creditori secvestranti sau oponenti, sau daca majoritatea coerezilor socoteste necesara vinderea mobilelor pentru plata datoriilor succesiunii, ele se vind public dupa formele obisnuite.

Daca imobilele nu se pot imparti, se vor vinde la tribunal prin licitatie.

Daca toate partile sint majore, ele pot conveni sa faca vinzarea in fata unui arbitru, numit de dinsele.

Art. 737. - Dupa ce mobilele si imobilele s-au estimat si s-au vindut, judecatorul, de cere trebuinta, trimite pe parti la un arbitru numit cu consimtamintul lor, sau numit de-a dreptul de dinsul, cind partile nu se unesc pentru numireda lui.

Se procede inaintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce copartitorii pot fi datori a-si da unii altora, la formarea activului si pasivului ereditatii, la compounerea partilor si la restitutiile ce erezii ar trebui a-si face intre dinsii.

Art. 738. - Fiecare erede raporteaza la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos prescrise, donatiunile ce a primit si sumele ce este dator catre succesiune. (C. civ. 739 si urm., 751 si urm).

Art. 739. - Daca raportul nu se face in natura, coerezii carora li se datoreaza iau mai intii o parte egala din masa succesiunii.

Aceste preluari se fac, pe cit este posibil, in obiecte de aceeasi natura si calitate cu acelea ce erau sa fie date in natura. (C. civ. 764 si urm., 769).

Art. 740. - Dupa preluari, se formeaza din restul masei succesiunii atitea parti egale citi sint si erezi sau stirpe (tulpini) impartitoare. (C. civ. 741 si urm).

Art. 741. - La formarea si compunerea partilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cit se poate, aceeasi cantiate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare.

Se va evita insa, cit va sta prin putinta, imbucatatirea peste masura a eritajelor (imobilelor) si digviziunea exploatatiunilor.

Art. 742. - Inegalitatea partilor date in natura se compenseaza prin bani. (C. civ. 1737 pct. 3, 1741).

Art. 743. - Partile se formeaza de unul dintre coerezi sau de alta persoana, daca toti erezii sint de acord in alegere si daca cel ce a fost ales accepta insarcinarea; in caz contrar, partile se formeaza de un expert numit de judecator.
Partile apoi se trag la sorti. Daca insa erezii vin la mostenire cu parti inegale, autoritatea judecatoreasca decide de trebuie sa se procedeze prin tragere la sorti in parte, sau prin darea partilor in total.

Art. 744. - Mai inainte de a proceda la tragerea partilor la sorti, fiecare compartitor este admis a propune reclamarile sale, in conttra formarii partilor.

Art. 745. - Regulile stabilite pentru impartirea masei de mostenire se vor observa in subdiviziunile ce se vor face intre stirpele compartitoare. (C. civ. 667, 669 si urm.).

Art. 746. - Daca asupra operatiilor trimise inaintea arbitrului se fac contestatii, arbitrul incheie proces-verbal pentru dificultatile si zisele partilor, si le trimite inaintea judecatorului pentru imparteala.

Art. 747. - Daca toti coerezii nu sint prezenti sau de sint intre ei interzisi sau minori, impartirea trebuie sa se faca inaintea judecatoriei, observind regulile prescrise in articolele precedente din aceasta sectiune.

Daca sint mai multi minori cu interese contrarii la imparteala, se va da fiecarui dintr-insii un tutore special.

Art. 748. - In cazul articolelor precedente, licitatia, de este trebuinta, nu se va putea face decit inaintera judecatoriei cu formele prescrise pentru instrainarea bunurilor minorilor. Strainii (cei ce nu au calitatea de mostenitori) vor fi totdeauna admisi. (C. civ. 1388 si urm.).

Art. 749. - Impartirile facute conform cu regulile mai sus prescrise, sau de tutori cu autorizatia consiliului de familie, sau in numele absentilor (disparutilor) sisnt definitive. (C. civ. 954, 1166).

Art. 750. - Dupa imparteala se va remite fiecarui din compartitori titlurile particulare obiectelor ce i s-au dat.

Titlurile unei proprietati impartite se tin de acela ce a luat partea cea mai mare, cu indatorire de a le prezenta cind compartitorii, avind trebuinta de ele, i le vor cere.

Titlurile ereditatii intregi se tin de acel erede pe care toti l-au ales ca depozitar, cu indatorirea de a le prezenta la orice cerere.

Daca nu este unire pentru aceasta alegere, atunci titlurile se depun in arhiva statului si judecatorul libereaza de pe dinsele fiecarui din erezi cite o copie legalizata.

SECTIUNEA a II-a
Despre raporturi

Art. 751. - Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, impreuna cu fratii ori surorile sale, sau cu descendentii acestora, trebuie a raporta coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, atit direct cit si indirect, afara de cazul cind donatorele a dispus altfel. (C. civ. 738, 752 si urm., 845, 846).

Art. 752. - Eredele ce renunta la succesiune poate popri (pastra) darul, sau a cere legatul ce i s-a facut, in limitele partii disponibile. (C. civ. 696 si urm., 763, 841, 846, 851).

Art. 753. - Donatorul care nu avea calitatea de a mosteni in momentul donatiunii, dar care va avea aceasta calitate la epoca deschiderii succesiunii, este obligat de a face raport, daca donatorele nu l-a dispensat de aceasta.

Art. 754. - Donatiile si legatele facute fiului unei persoane, care are calitatea de erede in momentul deschiderii succesiunii, sint prezumate ca s-au facut cu scutirea de raport. (C. civ. 756, 763, 846).

Art. 755. - Fiul care vine cu dreptul sau propriu la succesiunea donatorului nu este obligat a raporta darul facut parintelui sau, chiar cind ar primi succesiunea acestuia; dar cind fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci este dator sa raporteze aceea ce s-a daruit parintelui sau; chiar in cazul cind ar fi renuntat la succesiunea parintelui.

Art. 756. - Donatiile si legatele sotului unui descendent succesibil sint socotite ca facute cu scutirea de raport.

Daca darurile sau legatele s-au facut la doi soti impreuna, din care numaiunul este descendente cu drept de succesiune, partea daruita acestuia din urma este supusa raportului.

Art. 757. - Raportul nu se poate face decit numai la succesiunea donatorului.

Art. 758. - Coeredele este dator a raporta aceea ce parintele a cheltuit cu dinsul dotindu-l, procurindu-i vreo cariera sau platindu-i datoriile.

Art. 759. - Cheltuielile de nutriment, intretinere, educatie, de invatatura unui mestesug, cheltuielile ordinare pentru imbracaminte si alte obiecte trebuincioase la intrarea in armata, cheltuielile de nunta si prezenturile (darurile) obisnuite nu supuse raportului.

Art. 760. - Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit si fara greseala donatorului nu este supus raportului. (C. civ. 1018, 1102, 1156).

Art. 761. - Daca inzestratorul ascendent plateste barbatului zestrea fara asigurari suficiente, fiica inzestrata va fi datoare a raporta numai actiunea in contra barbatului.

Art. 762. - Fructele si interesele (dobinzile) lucrurilor supuse raportului nu sint debite decit din ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 482 si urm., 522 si urm., 651, 854, 1587 si urm.).

Art. 763. - Legatarii si creditorii nu pot pretinde ca erezii sa faca raport. (C. civ. 757, 848).

Art. 764. - Raportul se face sau in natura, sau scazindu-se valoarea sa din partea celui obligat a face raport. (C. civ. 738, 739, 765 si urm., 772).

Art. 765. - Raportul se poate pretinde in natura pentru imobile; cind cel ce a primit imobilul l-a instrainat sau ipotecat, inaintea deschiderii succesiunii, raportul in natura nu este obligatoriu.

Raportul in acest caz se pretuieste dupa valoarea ce imobilul a avut in momentul deschiderii succesiunii. (C. civ. 741, 766 si urm.).

Art. 766. - In orice caz, trebuie sa se tina socoteala donatorului de cheltuielile necesare si utile. (C. civ. 539, 766, 771, 1345).

Art. 767. - Donatorul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea imobilului prin faptul, culpa sau neglijenta sa. (C. civ. 998 si urm.).

Art. 768. - Cind imobilul s-a instrainat de donator, amelioratiunile si degradarile facute de cel ce l-a dobindit se vor tine in seama, conform cu dispozitiile celor doua articole precedente. (C. civ. 765 si urm.).

Art. 769. - Cind raportul se face in natura, bunurile intra in masa succesiunii libere de toate sarcinile create de donatar; creditorii ipotecari insa, pot sa intervina la imparteala spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor. (C. civ. 562, 785, 975, 976, 1015, 1019, 1770).

Art. 770. - Cind un succesibil primeste, cu dispensa de raport, un dar care excede portiunea disponibila, raportul excedentului se face in natura, daca intoarcerea excedentului este posibila.

In caz contrar, daca excedentul trece peste jumatatea valorii imobilului, donatorul raporta imobilul in intregimea lui, si preleva asupra masei valoarea portiunii disponibile; daca aceasta portiune trece peste jumatatea valorii imobilului, donatorul poate tine imobilul in intregimea lui, ia insa mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii, si recompenseaza pe coerezii sai, sau in bani, sau oricum altfel. (C. civ. 739, 741, 764 si urm., 794 si urm., 841 si urm.).

Art. 771. - Coeredele care raporteaza imobilul in natura poate sa retina posesiunea pina la plata efectiva a sumelor ce-i sint datorite pentru cheltuieli sau amelioratiuni. (C. civ. 766).

Art. 772. - Raportul mobilelor se face luindu-se mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii. El se calculeaza pe valoarea ce mobilele aveau in momentul facerii darului, dupa statul estimatiei (actul de evaluare) anexat actului de dar; in lipsa acestui stat, dupa estimatia expertilor, facuta pe pretul cel mai just. (C. civ. 739, 764, 827).

Art. 773. - Succesibilul care a primit bani face raportul luind mai putin din numerarul succesiunii.

La neajungere, donatorul poate sa nu raporteze numerarul dind echivalentul in mobile si, in lipsa acestor, in imobilele succesiunii. (C. civ. 764, 772).

SECTIUNEA a III-a
Despre plata datoriilor

Art. 774. - Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare in proportie cu ce ia. (C. civ. 653, 775 si urm., 893, 896, 909, 1060 si urm.).

Art. 775. - Legatarul cu titlu universal contribuie deopotriva cu erezii, in proportie cu emolumentul sau. Cel particular nu contribuie. (C. civ. 893, 896, 909.).

Art. 776. - Cind imobilele unei succesiuni sint ipotecate special, pentru plata de rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca renditele sa fie platite si imobilele liberate inaintea formarii partilor.

Daca coerezii impart succesiunea in starea in care se gaseste, imobilele ipotecate se estima dupa aceeasi norma ca si celelalte imobile; capitalul renditei insa se scade din pretul imobilului. Eredele, in partea caruia s-a dat imobilele, ramine singur dator a plati rendita si garanteaza pe coerezii sai pentru aceasta plata. (C. civ. 1061, 1063 si urm.).

Art. 777. - Coerezii platesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in proportie cu partea sa ereditara. (C. civ. 653, 893, 896, 1060.).

Art. 778. - Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a platit din datoria comuna mai mult decit partea sa, are recurs, in contra celorlalti coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat a plati, chiar cind coeredele ce a desfacut datoria ar fi fost subrogat in drepturile creditorilor.

Coeredele insa, ce a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, conserva facultatea de a cere plata creantelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii. (C. civ. 713, 774 si urm., 893, 896, 902, 1106 si urm., 1674, 1746 si urm.).

Art. 779. - Cind unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecara se imparte intre toti ceilalti in proportie cu ce ia fiecare din succesiune. (C. civ. 788, 1053, 1667).

Art. 780. - Titlurile executorii, obtinute in contra defunctului, sint personal executorii si in contra eredelui. Cu toate acestea creditorii nu pot urmari executia decit dupa opt zile de la notificarea acestor titluri facute persoanei, sau la domiciliul eredelui. (C. civ. 653, 731 si urm. 781).

Art. 781. - Ei pot cere, in orice caz si in contra oricarui creditor, separatia patrimonului defunctului de acela al eredelui. (C. civ. 780, 782 si urm., 1743).

Art. 782. - Acest drept nu poate fi exercitat cind, acceptindu-se eredele de debitor, s-a facut astfel novatiune in privinta creantei contra defunctului. (C. civ. 1128 si urm.).

Art. 783. - In privinta mobilelor, dupa trecerea de trei ani, dreptul este prescris. In privinta imobilelor, actiunea se poate exercita in tot timpul in care imobilele se gasesc in mina eredelui.

Art. 784. - Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor in contra creditorilor succesiunii. (C. civ. 781).

Art. 785. - Creditorii unui din compartitori, ca nu cumva imparteala sa se faca cu viclenie in vatamarea drepturilor lor, pot pretinde sa fie prezenti la imparteala, pot dar sa intervina cu spezele lor; nu pot insa sa atace o imparteala savirsita, afara numai de s-a facut in lipsa-le si fara sa se tina seama de opozitia lor. (C. civ. 731 si urm., 769, 974, 975, 1825).

SECTIUNEA a IV-a
Despre efectele impartelii si despre garantia partilor

Art. 786. - Fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au cazut prin licitatie, si ca n-a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. (C. civ. 1388).

Art. 787. - Coerezii sint datori garanti unul catre altul numai despre tulburarile si evictiunile ce proced dintr-o cauza anterioara impartelii.

Garantia inceteaza cind o evictiunea a fost exceptata anume, printr-o clauza expresa a actului de imparteala, sau cind evictiunea a fost cauzata din greseala eredelui. (C. civ. 788, 1337 si urm., 1351, 1399, 1741).

Art. 788. - Fiecare din erezi este obligat, in proportie cu partea sa ereditara, a despagubi pe coeredele sau de paguba ce a suferit din cauza evictiunii.

Cind unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui se va imparti intre eredele garantat si intre ceilalti coerezi. (C. civ. 779, 1053 si urm., 1737 pct. 3).

Art. 789. - Garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite dureaza numai cinci ani de la imparteala. Aceasta garantie inceteaza cind nesolvabilitatea a luat nastere in urma impartelii. (C. civ. 1639 si urm.).

SECTIUNEA a V-a
Despre desfiintarea sau resciziunea impartelii

(Prevederile art.791 si 792 trebuie considerate ca inaplicabile datorita inadvertentei cu cele ale art. 790 care prevede desfiintarea impartelii pentru dol sau violenta, iar nu in cazul resciziunii pentru leziune)

Art. 790. - Impartelile pot fi desfiintate pentru violenta sau dol.

Pentru o simpla omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strica imparteala; se face numai un supliment de imparteala pentru obiectul omis. (C. civ. 796 si urm., 953, 955 si urm. 1900 si urm.).

Art. 791. - Orice act sub orice titlu, in urmarea carui a incetat indiviziunea intre erezi, este supus la actiunea de resciziune din articolul precedent.

Dupa imparteala, sau dupa actul care-i tine locul, actiunea de resciziune nu mai este admisa in contra tranzactiei facute asupra dificultatilor reale, ce prezinta primul act, chiar cind nu ar fi fost proces inceput asupra obiectului tranzactiei.

Art. 792. - Acela in contra carui s-a facut cererea de resciziune poate popri desfiintarea impartelii, dind reclamantului suplimentul din partea sa ereditara in numerar sau in natura.

Art. 793. - Coeredele care a instrainat portiunea sa ereditara, in tot sau in parte, nu poate intenta actiunea de resciziune pentru dol sau violenta, daca instrainarea s-a facut in urma descoperirii dolului sau incetarii violentei. (C. civ. 959, 1190).

SECTIUNEA a VI-a
Despre imparteala facuta de tata, de mama sau de alti ascendenti intre descendentii lor

Art. 794. - Tatal, mama si ceilalti ascendenti pot face imparteala bunurilor lor intre fii si ceilalti descendenti. (C. civ. 770).

Art. 795. - Aceasta imparteala se poate face prin acte intre vii, sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni intre vii si pentru testamente.
Imparteala facuta prin acte intre vii nu poate avea de obiect decit bunurile prezente. (C. civ. 644, 728 si urm.).

Art. 796. - Daca toate bunurile, ce ascendentele a lasat la moartea sa, nu au fost cuprinse in imparteala, bunurile necuprinse se vor imparti conform cu legea (C. civ. 728).

Art. 797. - Este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti (precedati).

Actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fara distinctie. (C. civ. 654, 790).

Art. 798. - Imparteala facuta de ascendent se poate ataca, cind ar rezulta dintr-insa sau dintr-alte acte ca, prin dispozitia facuta de ascendent, vreunul din acei intre care s-au impartit bunurile s-ar gasi vatamat in partea legitima. (C. civ. 790 si urm.).

Art. 799. - Copilul care, pentru cauza aratata la articolul precedent, ataca imparteala facuta de ascendent este dator a plati inainte cheltuielile estimatiei. Daca reclamatia nu este fondata, cheltuielile estestimatiei si ale judecatii vor fi in sarcina sa.

TITLUL II
DESPRE DONATIUNI INTRE VII SI DESPRE TESTAMENTE

CAPITOLUL I

Art. 800. - Nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decit cu formele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin testament. (C. civ. 644, 794 si urm.).

Art. 801. - Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatorului care-l primeste. (C. civ. 813 si urm., 829 si urm., 937).

Art. 802. - Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau. (C. civ. 856 si urm., 920 si urm.).

Art. 803. - Substitutiile sau fideicomisele sint prohibite; orice dispozitii prin care donatorul, eredele instituit sau legatarul va fi insarcinat de a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privirea (in privinta) donatorului, a eredelui numit sau a legatarului. (C. civ. 804, 805, 812).

Art. 804. - Este permisa dispozitia prin care o a treia persoana ar fi chemata a lua darul, ereditatea sau legatul, in cazul cind donatorul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi. (C. civ. 924 si urm.).

Art. 805. - Este permisa, asemenea, dispozitia intre vii sau testamentara, prin care uzufructul se da la o persoana si proprietatea nuda la alta. (C. civ. 517 si urm.).

CAPITOLUL II
Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune intre vii sau prin testament

Art. 806. - Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel, afara de exceptiile regulate la capitolul VII al acestui titlu. (C. civ. 807).

Art. 808. - Este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii.

Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. (C. civ. 654)

Art. 809. - Minorul de sasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune in favoarea tutorelui sau.

Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune intre vii, nici prin testament, in favoarea fostului sau tutore, daca socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date si primite.

Sint exceptati in amindoua cazurile de mai sus ascendentii minorilor, care sint sau au fost tutori ai lor. (C. civ. 807, 812).

Art. 810. - Doctorii in medicina sau in chirurgie, ofiterii de sanatate (medicii militari) si spiterii, care au tratat pe o persoana in boala din care moare, nu pot profita de dispozitiile intre vii sau testamentare, ce dinsa a facut in favoare-le in cursul acestei boli.

Sint exceptate:

1. Dispozitiile remuneratorii facute cu titlul particular; se va tine insa seama de starea dispunatorului si de serviciile facute.
2. Dispozitiile universale, in caz de rudenie pina la al patrulea grad inclusiv, afara numai daca mortul va avea erezi in linie dreapta si daca acela, in profitul caruia s-a facut dispozitia, nu este el chiar erede in linie dreapta.

Aceleasi reguli sint aplicabile in privinta preotilor. (C. civ. 660 si urm.).

Art. 811. - Dispozitiile intre vii sau prin testament, facute in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica, nu pot avea efect decit de sint autorizate prin ordonante domnesti in urma avizului Consiliului de Stat. (C. civ. 817).

Art. 812. - Dispozitiile in favoarea unui incapabil sint nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse.

Sint reputate ca persoane interpuse tatal si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile. (C. civ. 940, 941, 1200, 1202).

CAPITOLUL III
Despre donatiunile intre vii

SECTIUNEA I
Despre forma si efectele donatiunilor intre vii

Art. 813. - Toate donatiunile se fac prin act autentic. (C. civ. 1171 si urm.).

Art. 814. - Donatiunea nu obliga pe donator si nu va produce nici un efect decit din ziua in care va fi fost acceptata.

Acceptarea poate fi facuta sau in act sau printr-un act autentic posterior, mai inainte insa de moartea celui ce daruieste; in acest din urma caz, donatiunea n-are efect decit din ziua din care se va fi comunicat donatorelui actul de acceptare. (C. civ. 820, 827).

Art. 815. - Donatiunile facute unor minori sau unui interzis, se accepta de tutore sau de parinte.

Mama, cu toate ca tatal ar fi in viata, si ceilalti ascendenti, cu toate ca genitorii (parintii) ar fi in viata, vor putea asemenea sa accepte donatiunea facuta minorelui si interzisului, desi ei n-ar avea calitatea de tutori. (C. civ. 820, 1166).

Art. 816. - Surdo-mutul ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatiune decit cu asistarea unui curator special numit de autoritatea judiciara, dupa regulile stabilite pentru minori. (C. civ. 866).

Art. 817. - Donatiunile facute persoanelor morale nu pot fi acceptate decit prin ordonanta domneasca, data in urma avizului Consiliului de Stat.

Art. 818. - Cand se daruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce contine donatiunea si acceptarea, ca si notificarea acceptarii facuta prin act separat, se va face la judecatoria in a carei raza teritoriala sint situate bunurile. (C. civ. 1750).

Art. 819. - Lipsa transcriptiei poate sa fie invocata de orice persoane au interes la aceasta: se excepta insa persoanele obligate a starui sa se faca transcriptia, sau reprezentantii lor, asemenea donatorul.

Art. 820. - Minorii, interzisii, femeile maritate, in lipsa de acceptare sau de transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele daruite; au insa, de se cuvine, recurs in contra tutorilor sau barbatilor.

Art. 821. - Donatiunea intre vii pentru bunurile viitoare este revocabila. (C. civ. 801, 965).

Art. 822. - Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului. (C. civ. 1006, 1010).

Art. 823. - Este asemenea nula, daca s-a facut sub conditia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau aratate in actul de donatiune.

Art. 824. - Cind donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins in donatiune, sau de o suma determinata din bunurile daruite, daca moare, fara sa fi dispus de dinsele, un asemenea obiect sau asemenea suma ramine erezilor donatorului.

Art. 825. - Donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite, atit in cazul cind donatorul ar muri inaintea lui, cit si in cazul cind donatarul si descendentii sai ar muri inaintea sa.

Aceste stipulatii insa nu se pot face decit in favoarea donatorului.

Art. 826. - Dispozitiile art. 821, 822, 823, 824 si 825 nu se aplica la donatiunea din capitolul VI si VII, dintr-acest titlu.

Art. 827. - Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute intr-un act estimativ subsemnat de donator si donatar.

Art. 828. - Donatorul nu este responsabil de evictiune catre donatar pentru lucrurile daruite.

Donatorul este responsabil de evictiune cind el a promis expres garantia.

Este asemenea responsabil cind evictiunea provine din faptul sau, cind este in chestiune de donatiune care impune sarcini donatarului; intr-acest caz insa, garantia ete obligatorie numai pina la suma sarcinilor (C. civ. 1337 si urm.).

SECTIUNEA a II-a
Despre cazurile in care donatiunile se pot revoca

Art. 829. - Donatiunea intre vii se revoca, pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii in urma donatiunii. (C. civ. 801, 830 si urm., 937, 1011, 1021, 1021).

Art. 830. - Cind donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile reintra in mina donatorului, libere de orice sarcina si ipoteca. (C. civ. 834, 855, 930, 1770, 1746).

Art. 831. - Donatiunea intre vii se revoca pentru ingratitudine in cazurile urmatoare:

1. Daca donatarul a atentat la viata donatorului.
2. Daca este culpabil in privinta-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
3. Daca fara cuvint ii refuza alimente (C. civ. 655 si urm., 930).

Art. 832. - Revorcarea pentru neindeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se face de drept nicioadata. (C. civ. 1020, 1021).

Art. 833. - Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta in termen de un an din ziua faptului, sau din ziua cind donatorul a cunoscut faptul.

Actiunea de revocare nu se poate intenta in contra erezilor donatorului, nici de erezii donatorului in contra donatorului, afara numai daca, in acest caz, actiunea s-a intentat de donator sau donatorul a murit in anul in care se putea intenta actiunea. (C. civ. 931).

Art. 834. - Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici instrainarile facute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care ele ar fi putut greva obiectul daruit; este neaparat insa ca acestea sa se fi facut inaintea inscriptiei extractului cererii de revocare pe marginea transcriptiei prescrisa prin art. 818.

In caz de revocare, donatarul se condamna a intoarce valoarea obiectelor instrainate, dupa estimatia ce li s-ar face in timpul cererii; se condamna asemenea a intoarce veniturile din ziua cererii. (C. civ. 854, 1770).

Art. 835. - Donatiunile facute in favoarea maritagiului nu sint revocabile pentru ingratitudine.

Art. 836. - Orice donatiuni prin acte intre vii facute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti in timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi facut, fie chiar donatiunea mutuala sau remuneratorie, fie in fine donatiunea in favoarea maritagiului facuta sotiilor de oricare alta persoana, afara de ascendentii lor, sint revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobindeste un copil legitim, un postum, sau chiar cind a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent. (C. civ. 937).

Art. 837. - Revocarea se face si cind copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput in timpul donatiunii.

Art. 838. - Donatiunea ramine revocata chiar cind donatarul ar fi intrat in posesia lucrurilor daruite si ar fi fost lasat in posesia acelor lucruri dupa nasterea fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natura luate de el, decit din ziua in care i se va fi notificat nasterea fiului sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa.

Art. 839. - Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nula si fara nici un efect. (C. civ. 5, 968).

Art. 840. - Prescriptia actiunii de revocare se implineste dupa 30 de ani de la nasterea fiului. (C. civ. 1863 si urm.).

CAPITOLUL IV
Despre partea disponibila a bunurilor si despre reductiune

SECTIUNEA I
Despre partea disponibila a bunurilor

Art. 841. - Liberalitatile, fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatorului, daca la moarte-i lasa un copil legitim; peste o a treia parte, daca lasa doi copii; peste a patra parte, daca lasa trei sau mai multi. (C. civ. 664 si urm., 874 si urm., 939).

Art. 842. - Sint cuprinsi in articolul precedent sub nume de copii, descendenti de orice grad (C. civ. 669 si urm.).

Art. 843. - Liberalitatile, prin acte intre vii sau prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor, daca in lipsa de descendenti, defunctul lasa tata si mama sau peste trei sferturi, daca lasa numai pe unul din parinti.

Art. 844. - Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendita viagera, a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile.

Art. 845. - Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea disponibila si excedentele, de este, se va trece in masa succesiunii. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la aceste instrairi. (C. civ. 738, 751 si urm., 841).

Art. 846. - Cantitatea disponibila poate fi data in tot sau in parte sau prin acte intre vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului, fara ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, sa fie supus la raport, daca in dispozitie se zice expres, ca ceea ce s-a dat este peste partea sa.

Declaratia ca darul sau legatul este peste partea succesibiluui se poate face sau in actul ce contine dispozitia, sau in urma, cu formele dispzitiilor intre vii sau testamentare. (C. civ. 751 si urm.).

SECTIUNEA a II-a
Despre reductiunea donatiunilor si a legatelor

Art. 847. - Libertatile prin act sau intre vii sau prin testament, chiar vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte. (C. civ. 841 si urm., 1641).

Art. 848. - Reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor. (C. civ. 763, 841 si urm., 974).

Art. 849. - Partea disponibila se calculeaza cu chipul urmator: pe linga bunurile ce a lasat donatarul sau testamentul in momentul mortii sale, se adauga prin calcul si bunurile de care a dispus prin donatiuni intre vii, dupa starea lor din momentul donatiunii si dupa valoarea ce au avut in momentul ;mortii donatorului. Din aceasta masa de bunuri, scazindu-se datoriile, pe ceea ce va raminea se calculeaza partea disponibila, dupa numarul si calitatea erezilor. (C. civ. 752, 766 si urm., 772, 841).

Art. 850. - Intii se vor reduce dispozitiile testamentare; cind bunurile cuprinse in aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiunilor.

Reductiunea va incepe de la cea din urma donatiune, dupa savirsirea acesteia se va trece indata la cea a doua dupa dinsa, si asa pe rind pina la cea mai veche donatiune.

Art. 851. - Cind donatiunea intre vii, supusa la reductiune, s-a facut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede in bunurile nedisponibile, daca aceste bunuri sint de aceeasi natura cu cele daruite. (C. civ. 765, 770).

Art. 852. - Se vor reduce cu analogie (proportional cu valoarea lor) atit legatele universale cit si cele particulare, fara distinctie. (C. civ. 888 si urm., 899 si urm.).

Art. 853. - Cind testatorul va declara ca un legat sa fie platiti preferindu-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, decit dupa ce valoarea celorlalte legate nu va implini rezerva legala. (C. civ. 847).

Art. 854. - Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibila, din momentul mortii donatorului (C. civ. 522 si urm., 762, 890).

Art. 855. - Donatorul este obligat, daca a alienat bunurile daruite, sa faca in urma raportul excedentului peste portiunea disponibila, dupa valoarea lucrurilor din timpul mortii disponentului (C. civ. 848, 850).

CAPITOLUL V
Despre dispozitiile testamentare

SECTIUNEA I
Reguli generale pentru forma testamentelor

Art. 856. - Orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este proprita de lege. (C. civ. 800, 802, 806 si urm., 887).

Art. 857. - Doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane. (C. civ. 886, 938).

Art. 858. - Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica (C. civ. 802, 868 si urm.).

Art. 859. - Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului (C. civ. 886).

Art. 860. - Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta (C. civ. 886).

Art. 861-863. - (Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea si legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu data certa si legalizarea copiilor de pe inscrisuri).

Art. 864. - Cind testatorul va voi sa faca un testament mistic sau secret, trebuie neaparat sa-l iscaleasca, sau ca l-a scris el insusi, sau ca pus pe altul a-l scrie.

Hirtia in care s-au scris dispozitiile testatorului sau hirtia care serveste de plic, de va fi, se va stringe si se va sigila.

Testatorul va prezenta judecatoriei competente testamentul strins si pecetluit, precum s-a zis, sau il va stringe si-l va pecetlui inaintea judecatoriei.

Testatorul va declara ca dispozitiile din acea hirtie este testatamentul sau, scris si iscalit de el insusi, sau de altul si iscalit de testator.

Cind testatorul, din cauza de boala, va fi in neposibilitate fizica de a se prezenta inaintea judecatoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionata, se vor face inaintea judecatorului, numit de judecatorie pentru acest sfirsit.

Judecatoria, sau judecatorul numit, va face actul de subscriptie (proces-verbal de suprascriere) pe hirtia in care s-a scris testamentul, sau pe hirtia care serveste de plic.

Acest act se va subscrie atit de testatar, cit si de judecatorie sau judecator.

Toata lucrarea de mai sus nu va putea fi intrerupta de nici o alta operatie; cind testatorul, din o cauza posterioara subsemnarii testamentului, va declara ca nu poate subsemna subscriptia (proces-verbal de suprascriere), aceasta declaratie se va trece in subscriptie. (C. civ. 858, 886).

Art. 865. - Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament in forma mistica.

Art. 866. - Cind testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia ca testamentul este al sau o va face in scris in capul actului de subscriptie (proces verbal de suprascriere) inaintea judecatorului numit, sau inaintea judecatoriei.

Judecatoria sau judecatorul numit va constata in actul de subscriptie (proces verbal de suprascriere) declaratia testatorului.

Art. 867. - In cazurile cind se numeste un judecator, el va comunica procesul sau verbal judecatoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul.

SECTIUNEA a II-a
Despre regulile speciale asupra formelor citorva testamente

Art. 868. - Testamentele militarilor si ale indivizilor intrebuintati in armata, sint in orice tara valabil facute in prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau in prezenta a doi comisari de razboi, sau in prezenta unui din comisari asistat de doi martori. (C. civ. 886).

Art. 869. - Sint asemenea, daca testatorul este bolnav sau ranit, valabil facute in prezenta capului ofiterului de sanatate asistat de comandantul militar, insarcinat cu politia ospiciului. (C. civ. 886).

Art. 870. - Dispozitiile articolelor precedente nu sint admisibile decit in privinta acelor ce sint in expeditie militara, sau in cuartier, sau in garnizoana afara din teritoriul roman, sau prizonieri la inamici, fara ca cei ce sint in cuartier sau in alte locuri ale caror porti sa fie inchise si comunicatiile intrerupte din cauza razboiului. (C. civ. 886).

Art. 871. - Testamentul facut in forma mai sus aratata este nul dupa sase luni de la intoarcerea testatorului intr-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare.

Art. 872. - Testamentul facut intr-un loc care este scos din comunicatie din cauza ciumei sau altei boli contagioase, se poate face inaintea unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori. (C. civ. 886).

Art. 873. - Testamentul mentionat in articolul precedent este nul dupa trecerea de sase luni de la deschiderea comunicatiilor cu locul unde se gaseste testatorul, sau dupa sase luni de la trecerea sa intr-un loc unde comunicatiile nu sint intrerupte. (C. civ. 886).

Art. 874. - Testamentele facute pe mare in timp de voiaj sint valabile:

Pe corabii si alte bastimente ale tarii, cind sint facute in prezenta ofiterului comandant al bastimentului, sau in lipsa-i in prezenta acelui ce-l inlocuieste dupa ordinea serviciului, insa si unul si altul asistati de ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce indeplineste functiunile acestuia.
Pe bastimentele de comert, cind sint facute in prezenta scribului bastimentului sau in prezenta acelui ce-l inlocuieste, insa si unul si altul asistati de capitanul sau de patronul, sau in lipsa-le, de acei ce-i inlocuiesc.
In toate cazurile, functionarii in prezenta caror se fac aceste testamente vor fi asistati de catre doi martori. (C. civ. 886).

Art. 875. - Pe bastimentele statului, testamentul capitanului, sau acela al ofiterului insarcinat cu administratia, pe bastimentele de comert, testamentul capitanului, al patronului, sau al scribului se pot face in prezenta acelora ce, in ordinea serviciului, vin dupa dinsii, conformindu-se pentru celelalte formalitati cu dispozitiile articolului precedent. (C. civ. 886).

Art. 876. - In toate cazurile, testamentele mentionate in cele doua articole precedente se vor face fiecare in doua exemplare originale. (C. civ. 886).

Art. 877. - Daca bastimentul intra intr-un port strain, unde se gaseste un agent d-ai tarii, functionarii, in prezenta carora s-a facut testamentul, sint datori sa depuna unul din exemplarele originale, inchis si pecetluit in miinile acestui agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi inaintat la grefa judecatoriei domiciliului testatorului. (C. civ. 886).

Art. 878. - Dupa intoarcerea bastimentului in tara, fie in portul armamentului (portul de inscriere al vasului), fie in orice alt port, cele doua exemplare originale ale testamentului inchise si pecetluite sau exemplarul original ramas, daca dupa articolul precedent celalalt a fost depus in cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port, care le va trimite fara intirziere Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent. (C. civ. 886).

Art. 879. - Se va inscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorului, mentionindu-se despre remiterea originalelor testamentului in miinile agentului sau la biroul comandantului de port (C. civ. 886).

Art. 880. - Testamentul nu va fi reputat ca facut pe mare, desi s-ar fi facut in cursul voiajului, daca in timpul in care s-a fost facut, bastimentul s-ar afla un agent al Romaniei. In acest caz testamentul nu este valabil decit daca s-a facut dupa formele prescrise de legea Romaniei, sau dupa acelea intrebuintate in tara unde a fost facut. (C. civ. 886).

Art. 881. - Dispozitiile de mai sus se aplica si la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj. (C. civ. 808).

Art. 882. - Testamentul facut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decit daca testatorul moare pe mare, sau dupa trei luni de la intoarcerea lui pe uscat, intr-un loc unde ar fi putut sa-l refaca cu formele ordinare. (C. civ. 886).

Art. 883. - Testamentul facut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in favoarea ofiterilor bastimentului, daca dinsii nu sint rude cu testatorul. (C. civ. 808, 886).

Art. 884. - Testamentele cuprinse in articolele precedente ale prezentei sectiuni vor fi subscrise de testatori si de ofiterii publici, in prezenta caror s-au facut.

Daca testatorul declara ca nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiunea de declaratia sa si de cauza ce l-a impiedicat de a subscrie.

In cazurile in care se cere asistenta de doi martori, testamentul va fi subscris cel putin de unul dintr-insii si se va face mentiune de cauza ce a impiedicat pe celalalt de a subscrie. (C. civ. 886).

Art. 885. - Romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul. (C. civ. 2, 858 si urm.).

Art. 886. - Formalitatile la care sint supuse deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub pedeapsa de nulitate. (C. civ. 859 si urm., 868 si urm., 874 si urm).

SECTIUNEA a III-a
Despre institutia de mostenitori si despre legate in genere

Art. 887. - Se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate. (C. civ. 802, 856, 888 si urm., 894 si urm., 899 si urm.).

SECTIUNEA a IV-a
Despre legatul universal

Art. 888. - Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.

Art. 889. - Cind testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la acestia punerea in posesiune a bunurilor cuprinse in testament. (C. civ. 653, 895, 899).

Art. 890. - Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse in testament, din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care eredele a consimtit a-i da legatul. (C. civ. 898).

Art. 891. - Cind testatorul nu a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie posesiunea bunurilor cuprinse in testament.

Art. 892. - Testamentul olograf sau mistic, inainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala s-a deschis succesiunea.

Presedintele va constata prin proces-verbal deschiderea testamentului si starea in care l-a gasit si va ordona depunerea lui la grefa tribunalului. (C. civ. 859, 864 si urm.).

Art. 893. - Legatarul universal, care va veni la mostenire in concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pina in concurenta partii sale, si ipotecar pentru tot. (C. civ. 550, 777, 841 si urm., 969, 909).

SECTIUNEA a V-a
Despre legatele unei fractiuni de mostenire

Art. 894. - Acest legat poate avea de obiect o fractiunea a mostenirii, precum jumatate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fractiune din imobile sau mobile.

Orice alt legat este singular. (C. civ. 887, 899 si urm.).

Art. 895. - Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, in lipsa acestora de la legatarii universali, iar in lipsa si acestora din urma, de la ceilalti erezi legitimi. (C. civ. 653, 659 si urm., 841 si urm., 888).

Art. 896. - Legatarul unei fractiuni din ereditate este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot. (C. civ. 550, 777, 893, 909).

Art. 897. - Legatarul universal, sau acela al unei fractiuni a succesiunii, nu se poate pune in posesiunea legatului, fara a se face, dupa cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun legatul de judecatoria in ocolul (raza teritoriala) careia s-a deschis succesiunea.

Legatarul, care va primi a intra in posesiunea bunurilor fara inventar, va fi obligat a plati toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decit averea lasata de testator. (C. civ. 704 si urm., 713, 888 si urm., 894 si urm.).

Art. 898. - Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care i s-a oferit de buna voie darea legatului. (C. civ. 890, 895).

SECTIUNEA a VI-a
Despre legatele singulare

Art. 899. - Orice legat pur si simplu da legatarului, din ziua mortii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentantilor sai.

Cu toate acestea, legatarul singular nu va putea intra in posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau interesele (dobinzile), decit din ziua in care a facut cererea in judecata sau din ziua in care predarea legatului s-a incuviintat de buna voie. (C. civ. 485, 522 si urm., 894).

Art. 900. - Interesele (dobinzile) si fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul mortii testatorului, si daca dinsul n-a facut cerere inaintea justitiei:

1. cind testatorul a declarat expres in testament ca voieste a urma astfel;
2. cind s-a legat drept alimente o rendita viagera sau o pensie.

Art. 901. - Cheltuielile cererii pentru predare sint in sarcina succesiunii, fara ca cu aceasta sa se poata reduce rezerva legala.

In caz cind testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma dupa vointa lui.

Art. 902. - Erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat sint personal datori a-l achita, fiecare in proportie cu partea ce ia din succesiune.

Sint datori ipotecari pentru tot, pina la concurenta valorii imobilelor ce detin (C. civ. 774 si urm. 893, 896, 905).

Art. 903. - Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, in starea in care se gasea la moartea donatorului (textul se refera in realitate la testator). (C. civ. 465, 468 si urm., 482 si urm., 904, 923, 927, 1325).

Art. 904. - Cind cel ce a dat legat un imobil, a marit in urma acest imobil prin alte achizitii, aceste achizitii, si de ar fi alaturea cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o noua dispozitie pentru aceasta.

Infrumusetarile si constructiile noi, facute asupra fondului legat, fac parte dintr-insul.

Asemenea face parte din legatul adausul ce testatorul a facut unui loc inchis, intinzind ingradirile sale.

Art. 905. - Daca inaintea testamentului sau in urma, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru alta datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este tinut a libera lucrul de aceasta sarcina, afara numai daca testatorul l-a obligat expres la aceasta. (C. civ. 551).

Art. 906. - Cind testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii testatorului.

Art. 907. - Cind testatorul, nestiind, a legat un lucru strain, legatul este nul.

Art. 908. - Cind legatul dat este un lucru nedeterminat, insarcinatul cu legatul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea mai buna, nu poate oferi insa nici lucrul cel mai rau. (C. civ. 1103).

Art. 909. - Legatarul singular nu este obligat a plati datoriile succesiunii. (C. civ. 847 si urm., 1746 si urm.).

SECTIUNEA a VII-a
Despre executorii testamentari

Art. 910. - Testatorul nu poate numi unul sau mai multi executori testamentari. (C. civ. 913, 916, 918).

Art. 911. - El poate sa le dea drept in posesiune, toata sau parte numai din averea sa mobila, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa. (C. civ. 653, 889, 891, 912).

Art. 912. - Eredele poate sa-i scoata din posesiune, oferindu-le sume indestulatoare pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificind ca a platit aceste legate. (C. civ. 911).

Art. 913. - Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar. (C. civ. 915, 950).

Art. 914. - Femeia maritata nu poate fi executoare testamentara, decit cu consimtamintul barbatului.

Daca ea este separata de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin sentinta judecatoreasca, va putea deveni executoare testamentara, cu consimtamintul barbatului sau cu autorizatia juistitiei in caz de refuz din parte-i.

Art. 915. - Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui. (C. civ. 913, 950).

Art. 916. - Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor (sigiliilor), daca sint si erezi minori, interzisi sau absenti (disparuti). Ei vor starui a se face inventarul bunurilor succesiunii in prezenta eredelui, prezumtiv, sau in lipsa-i, dupa ce i s-au facut chemarile legiuite (dupa ce a fost citat).

Ei vor cere vinderea miscatoarelor in lipsa de suma indestulatoare pentru plata legatelor.

Ei vor ingriji ca testamentele sa se execute si, in caz de contestatie asupra executiei, ei pot sa intervina ca sa sustina validitatea lor.

Ei sint datori, dupa trecere de un an de la moartea testatorului, a da socoteala despre gestiunea lor. (C. civ. 472 si urm., 557 si urm.; 809 si urm., 819, 854 si urm.).

Art. 917. - Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sai.

Art. 918. - Daca sint mai multi executori testamentari care au primit aceasta sarcina, unul singur va lucra in lipsa-le.

Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteala de miscatoarele ce li s-au incredintat, afara numai daca testatorul a despartit functiile lor si daca fiecare din ei s-a marginit in ceea ce i s-a incredintat. (C. civ. 1039 si urm.).

Art. 919. - Chelutielile facute de executorul testamentar pentru punerea pecetilor (sigiliilor), pentru inventar, pentru socoteli, si alte cheltuieli relative la functiunile sale sint in sarcina succesiunii (C. civ. 916).

SECTIUNEA a VIII-a
Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor

Art. 920. - Un testament nu poate fi revocat, in tot sau in parte, decit sau prin un act legalizat de judecatoria competenta, care act va cuprinde mutarea vointei testatorului, sau prin un testament posterior. (C. civ. 802).

Art. 921. - Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decit numai acele dispozitii care sint necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.

Art. 922. - Revocarea facuta prin testamentul posterior va avea toata validitatea ei, cu toate ca acest act a ramas fara efect din cauza necapacitati eredelui, sau a legatarului, sau din cauza ca acestia nu au voit a primi ereditatea.

Art. 923. - Orice instrainarea a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ce s-a instrainat, chiar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului (C. civ. 903 si urm.).

Art. 924. - Orice dispozitie testamentara devine caduca, cind acela in favoarea carui a fost facuta a murit inaintea testatorului.

Art. 925. - Orice dispozitie testamentara, facuta sub conditie suspensiva, cade cind eredele sau legatarul a murit inaintea indeplinirii conditiei (C. civ. 1004 si urm., 1017 si urm.).

Art. 926. - Dispozitia testamentara, facuta de la un timp inainte nu opreste pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobindit din momentul mortii testatorului. (C. civ. 899, 1017 si urm.).

Art. 927. - Legatul va fi caduc, daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului. (C. civ. 1091, 1156.).

Art. 928. - Orice dispozitie testamentara cade, cind eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a primi. (C. civ. 686, 808 si urm.).

Art. 929. - Cind din dispozitiile testamentare va rezulta ca cugetul testatorului a fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai multi legatari, legatul se imparte intre ei, fara a se scadea partile lagatarilor necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit inaintea testatorului. (C. civ. 1057 si urm.).

Art. 930. - Aceleasi cauze care, dupa art. 830 si dupa cele dintii doua dispozitii ale art. 831, autoriza cererea de revocare a donatiunilor intre vii, vor fi primite si la cererea revocarii dispozitiilor testamentare.

Art. 931. - Daca cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava, facuta memoriei testatorului, actiunea va trebui sa fie intentata in curs de un an din ziua delictului (C. civ. 833).

CAPITOLUL VI
Despre donatiuni facute sotilor prin contractul de maritagiu

Art. 932. - Donatiunile facute sotilor sau unuia dintr-insii, prin contractul de maritagiu, nu sint supuse la nici o formalitate.

Art. 933. - Donatorul poate, in cazul articolului precedent, sa dea donatiune si bunurile sale viitoare.

Donatorul in asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale.

Cind donatorul supravietuieste sotilor sau sotului donatar, donatiunea este revocabila.

Art. 934. - Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor prezente si viitoare, sau a unei parti numai dintr-aceste bunuri, cu indatorirea insa de a se anexa actului un stat de datoriile si sarcinile existente, la care este supus donatorul in momentul donatiunii. In acest caz donatarul este liber sa se lepede la moartea donatorului de bunurile viitoare si sa opreasca numai pe cele prezente.

CAPITOLUL VII
Despre dispozitiile dintre soti, facute sau in contractul de maritagiu sau in timpul maritagiului

Art. 936. - Sotii pot prin contractul de maritagiu sa-si faca reciproc, sau numai unul altuia, orice donatiune vor voi.

Art. 937. - Orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila.

Revocarea se poate cere de femeie, fara nici o autorizatie.

O asemenea donatiune nu este revocabila pentru ca in urma s-au nascut copii. (C. civ. 801, 829, 836).

Art. 938. - Sotii nu pot, in timpul maritagiului, sa-si faca nici prin acte intre vii, nici prin testament, vreo donatiune mutuala si reciproca printr-unul si acelasi act. (C. civ. 857).

Art. 939. - Barbatul sau femeia care, avind copii dintr-alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decit o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin, si fara ca, nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor. (C. civ. 841).

Art. 940. - Sotii nu pot sa-si daruiasca indirect mai mult decit s-a aratat mai sus.

Orice donatiune, deghizata sau facuta unei persoane interpuse, este nula (C. civ. 812, 939, 941).

Art. 941. - Sint reputate persoane interpuse copiii ce sotul donatar are din alt maritaj, asemenea sint reputate si rudele sotului donatar, la a caror ereditate acesta este chemat in momentul donatiunii. (C. civ. 812, 940).

TITLUL III
DESPRE CONTRACTE SAU CONVENTII

CAPITOLUL I
Dispozitii preliminare

Art. 942. - Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stringe intre dinsii un raport juridic. (C. civ. 962, 969 si urm.).

Art. 943. - Contractul este bilateral sau sinalagmatic cind partile se obliga reciproc una catre alta (C. civ. 1020, 1179.).

Art. 944. - Contractul este unilateral, cind una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.

Art. 945. - Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj. (C. civ. 812, 947, 1639, 1646, 1859).

Art. 946. - Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte. (C. civ. 813 si urm., 1593, 1561).

Art. 947. - Contractul cu titlu oneros este comutativ, atunci cind obligatia unei parti este echivalentul obligatiei celeilalte.

Contractul este aleatoriu cind echivalentul depinde, pentru una sau toate partile, de un eveniment incert. (C. civ. 1635).

CAPITOLUL II
Despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor

Art. 948. - Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sint:

1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamintul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita (C. civ. 949 si urm., 953 si urm., 962 si urm., 966 si urm.).

SECTIUNEA I
Despre capacitatea partilor contractante

Art. 949. - Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. (C. civ. 948, 950 si urm., 1163, 1164, 1167, 1190, 1666).

Art. 950. - Necapabili de a contracta sint:

1. minorii;
2. interzisii;
3. (Abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate (Dec. nr. 1412, in M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1032);
4. in genere toti acei caror legea le-a prohibit oarecare contracte. (C. civ. 949).

Art. 951. - Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate decit in caz de leziune. (C. civ. 1157 si urm., 1162 si urm.).

Art. 952. - Persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului si interzisului incapacitatea lor. (C. civ. 949, 950).

SECTIUNEA a II-a
Despre consimtamint

Art. 953. - Consimtamintul nu este valabil, cind este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol. (C. civ. 948, 954 si urm.).

Art. 954. - Eroarea nu produce nulitate decit cind cade asupra substantei obiectul conventiei.

Eroarea nu produce nulitate cind cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cind consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia. (C. civ. 953, 961, 993, 1092, 1167, 1190, 1712).

Art. 955. - Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar cind este exercitata de alta persoana decit aceea in folosul carei s-a facut conventia. (C. civ. 953, 956 si urm., 959, 961, 1167, 1190, 1203).

Art. 956. - Este violenta totdeauna cind, spre a face pe o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dinsa, ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent.

Se tine cont in aceasta materie de etate, de sex si de conditia persoanelor.(C. civ. 953, 955, 957, si urm., 961, 1167, 1203).

Art. 957. - Violenta este cauza de nulitate a conventiei si cind s-a exercitat asupra sotului sau a sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor. (C. civ. 953, 956, 958, 959, 961, 1167, 1203).

Art. 958. - Simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia. (C. civ. 953, 956, 957, 961, 1167, 1293).

Art. 959. - Conventia nu poate fi atacata pentru cauza de violenta daca, dupa incetarea violentei, conventia s-a aprobat, expres sau tacit, sau daca a trecut timpul defipt de lege pentru restitutiune. (C. civ. 953, 956-958, 961, 1167, 1203).

Art. 960. - Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cind mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sint astfel, incit este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.

Dolul nu se presupune. (C. civ. 953, 961, 1167, 1203, 1638).

Art. 961. - Conventia facuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nula de drept, ci de loc numai actiunii de nulitate. (C. civ. 1900 si urm.).

SECTIUNEA a III-a
Despre obiectul conventiilor

Art. 962. - Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga. (C. civ. 948, 954, 963 si urm., 971, 972, 1018, 1026 si urm., 1074, 1075).

Art. 963. - Numai lucrurile ce sint in comert (in circuitul civil) pot fi obiectul unui contract. (C. civ. 476 si urm. 647, 965, 1156, 1310, 1844).

Art. 964. - Obligatia trebuie sa aiba de obiect un lucru determinat, cel putin in specia sa.
Cantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibila determinarea sa. (C. civ. 1103).

Art. 965. - Lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei.

Nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nici nu se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamintul celui a carui succesiune este in chestiune. (C. civ. 702, 821, 1526).

SECTIUNEA a IV-a
Despre cauza conventiilor

Art. 966. - Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect. (C. civ. 948, 954, 967, 968, 1347, 1352).

Art. 967. - Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa.

Cauza este prezumata pina la dovada contrarie.

Art. 968. - Cauza este nelicita cind este prohibita de legi, cind este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice (C. civ. 5, 728, 1008, 1636, 1689).

CAPITOLUL III
Despre efectul conventiilor

SECTIUNEA I
Dispozitii generale

Art. 969. - Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.

Ele se pot revoca prin consimtamintul mutual sau din cauze autorizate de lege. (C. civ. 970 si urm.).

Art. 970. - Conventiile trebuie executate cu buna-credinta.

Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa. (C. civ. 977 si urm.).

Art. 971. - In contractele ce au de obiect translatia proprietatii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamintului partilor, si lucrul ramine in rizico-pericolul dobinditorului, chiar cind nu i s-a facut traditiunea lucrului. (C. civ. 1079 si urm., 1156, 1295, 1406, 1479 si urm.).

Art. 972. - Daca lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la doua persoane este mobil, persoana pusa in posesiune este preferita si ramine proprietara, chiar cind titlul sau este cu data posterioara, numai posesiunea sa fie de buna-credinta. (C. civ. 1846, 1899, 1909).

SECTIUNEA a II-a
Despre efectul conventiilor in privinta persoanelor a treia

Art. 973. - Conventiile n-au efect decit intre partile contractante. (C. civ. 969, 974, 975, 976, 1175, 1554).

Art. 974. - Creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care ii sint exclusiv personale. (C. civ. 558, 699, 732, 769, 780 si urm., 848, 1825, 1843).

Art. 975. - Ei pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor. (C. civ. 562, 699, 769, 785).

Art. 976. - Cu toate acestea, sint datori, pentru drepturile enuntate la titlul succesiunii, acela al contractelor de maritaj si drepturilor respective ale sotilor, sa se conformeze cu regulile cuprinse intr-insele. (C. civ. 650-799, 975).

SECTIUNEA a III-a
Despre interpretarea conventiilor

Art. 977. - Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.

Art. 978. - Cind o clauza este primitoare de doua intelesuri ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul.

Art. 979. - Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului.

Art. 980. - Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (C. civ. 583, 607, 610, 970, 1359, 1450 si urm.).

Art. 981. - Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sint exprese intr-insul. (C. civ. 970).

Art. 982. - Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele dindu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg.

Art. 983. - Cind este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga. (C. civ. 1312).

Art. 984. - Conventia nu cuprinde decit lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricit de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat.

Art. 985. - Cind intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se poate sustine ca printr-acesta s-a restrins intinderea ce angajamentul ar avea de drept in cazurile neexprese.

Art. 986. - Cvasi-contractul este un fapt licit si voluntar, din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti. (C. civ. 1198).

Art. 987. - Acela care, cu vointa, gere (administreaza) interesele altuia, fara cunostinta proprietarului, se obliga tacit a continua gestiunea ce a inceput si a o savirsi, pina ce proprietarul va putea ingriji el insusi. (C. civ. 988 si urm., 1198, 1532, 1539 si urm.).

Art. 988. - Gerantul este obligat cu toate ca stapinul a murit inaintea savirsirii afacerii, a continua gestiunea pina ce eredele va putea lua directiunea afacerii. (C. civ. 1539).

Art. 989. - Gerantul este obligat a da gestiunii ingrijirea unui bun proprietar. (C. civ. 1081 si urm., 1540).

Art. 990. - Gerantul nu raspunde decit numai de dol, daca fara interventia lui, afacerea s-ar fi putut compromite (C. civ. 715, 989, 1540).

Art. 991. - Stapinul ale carui afaceri au fost bine administrate este dator a indeplini obligatiile contractate in numele sau de gerant, a-l indemniza de toate acele ce el a contractat personalmente si a-i plati toate cheltuielile utile si necesare ce a facut. (C. civ. 1547 si urm.).

Art. 992. - Cel ce, din eroare sau cu stiinta, primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. (C. civ. 954, 993, 997, 1092, 1198, 1588).

Art. 993. - Acela care, din eroare, crezindu-se debitor, a platit o datorie, are drept de repetitiune (dreptul de a i se restitui) in contra creditorului.

Acest drept inceteaza cind creditorul, cu buna-credinta, a desfiintat titlul sau de credinta; dar atunci cel ce a platit are recurs in contra adevaratului debitor. (C. civ. 992, 1092, 1588, 1638).

Art. 994. - Cind cel ce a primit plata a fost de rea-credinta, este dator a restitui atit capitalul cit si interesele (dobinzile) sau fructele din ziua platii. (C. civ. 485).

Art. 995. - Cind lucrul platit nedebit este un imobil sau un mobil corporal, cel care l-a primit cu rea-credinta este obligat a-l restitui in natura, daca exista, sau valoarea lucrului daca a pierit sau s-a deteriorat chiar din cazuri fortuite, afara numai de va proba ca la aceste cazuri ar fi fost expus lucrul fiind si in posesiunea proprietarului.

Cel care a primit lucrul, cu buna-credinta, este obligat a-l restitui, daca exista, dar este liberat prin pierderea lui, si nu raspunde de deteriorari. (C. civ. 960, 1083, 1156).

Art. 996. - Cind cel ce a primit lucrul cu rea-credinta l-a instrainat, este dator a intoarce valoarea lucrului din ziua cererii in restitutiune.

Cind cel care l-a primit era de buna-credinta, nu este obligat a restitui decit numai pretul cu care a vindut lucrul. (C. civ. 1095, 1611, 1899).

Art. 997. - Acela carui se face restitutiunea, trebuie sa despagubeasca pe posesorul chiar de rea-credinta de toate cheltuielile facute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut pretul lui. (C. civ. 991, 1574, 1730 pct. 4).

CAPITOLUL V
Despre delicte si cvasi-delicte

Art. 998. - Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. (C. civ. 767, 1014, 1162, 1198, 1435, 1483, 1902).

Art. 999. - Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa. (C. civ. 998).

Art. 1000. - Sintem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care sintem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sint sub paza noastra.

Tatal si mama, dupa moartea barbatului sint responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dinsii.

Stapinii si comitentii, de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat.

Institutorii si artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere.

Tatal si mama, institutorii si artizanii sint aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil. (C. civ. 1471, 1487).

Art. 1001. - Proprietarul unui animal, sau acela care se serveste cu dinsul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scapat.

Art. 1002. - Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cind ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.

Art. 1003. - Cind delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sint tinute solidar pentru despagubire. (C. civ. 918, 1038 si urm.)

CAPITOLUL VI
Despre deosebitele specii de obligatii

SECTIUNEA I
Despre obligatiile conditionale

SUBSECTIUNEA 1
Despre conditie in genere si despre deosebitele sale specii

Art. 1004. - Obligatia este conditionala cind perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert. (C. civ. 925, 926, 1017, 1019, 1770).

Art. 1005. - Conditia cazuala este aceea ce depinde de hazard si care nu este nici in puterea creditorului, nici intr-aceea a debitorului.

Art. 1006. - Conditia potestativa este aceea care face sa depinda perfectarea conventiei de un eveniment, pe care si una si alta din partile contractante poate sa-l faca a se intimpla, sau poate sa-l impiedice. (C. civ. 822, 1010).

Art. 1007. - Conditia mixta este aceea care depinde totodata de vointa uneia din partile contractante si de aceea a unei alte persoane.

Art. 1008. - Conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege, este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dinsa. (C. civ. 5, 620, 728, 839, 968, 1009 si urm., 1492).

Art. 1009. - Conditia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligatia contractata sub aceasta conditie sa fie nula.

Art. 1010. - Obligatia este nula cind s-a contractat sub o conditie potestativa din partea acelui ce se obliga. (C. civ. 1006).

Art. 1011. - Implinirea conditiei trebuie sa se faca astfel cum au inteles partile sa fie facuta. (C. civ. 970, 977 si urm.).

Art. 1012. - Cind obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment oarecare se va intimpla intr-un timp fixat, conditia este considerata ca neindeplinita, daca timpul a expirat fara ca evenimentul sa se intimple.

Cind timpul nu este fixat, conditia nu este considerata ca cazuta, decit cind este sigura ca evenimentul nu se va mai intimpla.

Art. 1013. - Cind obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment n-are sa se intimple, intr-un timp defipt, aceasta conditie este indeplinita, daca timpul a expirat, fara ca evenimentul sa se fi intimplat; este asemenea indeplinita, daca inaintea termenului este sigur ca evenimentul nu se va mai intimpla; daca nu este timp determinat, conditia este indeplinita numai cind va fi sigur ca evenimentul n-are sa se mai intimple.

Art. 1014. - Conditia este reputata ca indeplinita, cind debitorul obligat, sub aceasta conditie, a impiedicat indeplinirea ei.

Art. 1015. - Conditia indeplinita are efect din ziua in care angajamentul s-a contractat. Daca creditorul a murit inainte indeplinirii conditiei, drepturile sale trec erezilor sai. (C. civ. 653).

Art. 1016. - Creditorul poate inaintea indeplinirii conditiei, sa exercite toate actele conservatoare dreptului sau.

SUBSECTIUNEA a 2-a
Despre conditia suspensiva

Art. 1017. - Obligatia, sub conditie suspensiva, este aceea care depinde de un eveniment viitor si necert. Obligatia conditionala nu se perfecteaza decit dupa indeplinirea evenimentului. (C. civ. 1004, 1012 si urm. 1022, 1115 pct. 5, 1296, 1770, 1885).

Art. 1018. - Cind obligatia este contractata sub o conditie suspensiva, obiectul conventiei ramane in rizico-pericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, in caz de indeplinire a conditiei.

Daca obiectul a pierit, in intregul sau, fara greseala debitorului, obligatia este stinsa.

Daca obiectul s-a deteriorat, fara greseala debitorului, creditorul este obligat a-l lua in starea in care se gaseste fara scadere de pret.

Daca obiectul s-a deteriorat, prin greseala debitorului, creditorul are dreptul sau sa ceara desfiintarea obligatiei, sau sa ia lucrul in starea in care se gaseste, cu daune interese. (C. civ. 999, 1081 si urm.).

SUBSECTIUNEA a 3-a
Despre conditia rezolutorie

Art. 1019. - Conditia rezolutorie este aceea care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert.

Ea nu suspenda executarea obligatiei, ci numai obliga pe creditor a restitui aceea ce a primit, in caz de indeplinire a evenimentului prevazut prin conditie. (C. civ. 1012 si urm., 1091, 1296, 1320, 1365, 1770).

Art. 1020. - Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cind una din parti nu indeplineste angajamentul sau. (C. civ. 830, 832, 943, 1075, 1081 si urm., 1012 si urm., 1022, 1101, 1320, 1365, 1439).

Art. 1021. - Intr-aces caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cind este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate (C. civ. 1020).

SECTIUNEA a II-a
Despre obligatia cu termen

Art. 1022. - Termenul se deosebeste de conditie, pentru ca el nu suspenda angajamentul, ci numai amina executarea. (C. civ. 1004 si urm., 1101, 1115 pct. 4, 1146, 1581, 1584).

Art. 1023. - Aceea ce se datoreste cu termen nu se poate cere inaintea termenului, dar ceea ce se plateste inainte nu se mai poate repeti. (C. civ. 1092, 1572, 1581, 1584, 1616, 1649).

Art. 1024. - Termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat in favoarea debitorului, daca nu rezulta din stipulatie sau din circumstante ca este primit si in favoarea creditorului.

Art. 1025. - Debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului, cind este cazut in deconfitura (insolvabilitatea unui debitor necomerciant.), sau cind, cu fapta sa, a micsorat sigurantele ce prin contract daduse creditorului sau. (C. civ. 1323).

SECTIUNEA a III-a
Despre obligatiile alternative

Art. 1026. - Debitorul unei obligatii alternative este liberat prin predarea unuia din doua lucruri ce erau cuprinse in obligatie. (C. civ. 964).

Art. 1027. - Alegerea o are debitorul, daca nu s-a acordat expres creditorului. (C. civ. 983).

Art. 1028. - Debitorul se poate libera predind sau pe unul sau pe altul din lucrurile promise; nu poate insa sili pe creditor a primi parte dintr-unul si parte dintr-altul. (C. civ. 1100, 1101).

Art. 1029. - Obligatia este simpla, desi contractata cu mod alternativ, daca unul din doua lucruri promise nu poate fi obiectul obligatiei.

Art. 1030. - Obligatia alternativa devine simpla, daca unul din lucrurile promise piere, sau nu mai poate fi predat din orice alta cauza, si chiar cind aceasta s-a intimplat din greseala debitorului. Pretul acestui lucru nu poate fi oferit in locu-i.

Daca amindoua lucrurile au pierit, insa unul dintr-insele prin greseala debitorului, el va plati pretul celui care a pierit in urma. (C. civ. 1156, 1311).

Art. 1031. - Cind, in cazul prevazut de articolul precedent, alegerea este, prin conventie, lasata creditorului si numai unul din lucruri a pierit, daca lucrul a pierit fara greseala debitorului, creditorul va lua pe cel ramas; daca a pierit prin greseala debitorului, creditorul poate cere sau lucrul ramas, sau pretul aceluia ce a pierit, daca amindoua lucrurile au pierit prin greseala debitorului, creditorul, dupa alegerea sa, poate sa ceara pretul unuia din ele; daca insa numai unul din ele a pierit prin greseala debitorului, creditorul nu poate cere decit pretul acestui lucru.

Art. 1032. - Daca amindoua lucrurile au pierit, fara greseala debitorului, obligatia este stinsa.

Art. 1033. - Aceleasi principii se aplica, cind obligatia alternativa cuprinde mai mult de doua lucruri.

SECTIUNEA a IV-a
Despre obligatiile solidare

SUBSECTIUNEA 1
Despre solidaritatea intre creditori

Art. 1034. - Obligatia este solidara intre mai multi creditori, cind titlul creantei da anume drept fiecarui din ei a cere plata in tot a creantei, si cind plata facuta unuia din creditori libereaza pe debitor. (C. civ. 1059, 1064).

Art. 1035. - Poate debitorul plati la oricare din creditorii solidari, pe cit timp nu s-a facut impotriva-i cerere in judecata din partea unuia din creditori.

Cu toate acestea remisiunea (remisiunea este descacarea de datorie facuta de creditor debitorului sau) facuta de unul din creditorii solidari, nu elibereaza pe debitor decit pentru partea celui creditor. (C. civ. 1064, 1138 si urm.).

Art. 1036. - Actul care intrerupe prescriptia in privinta unuia din creditorii solidari, profita la toti creditorii. (C. civ. 643, 1045, 1051, 1872).

Art. 1037. - Creditorul solidar, care a primit toata datoria este tinut a imparti cu ceilalti cocreditori, afara numai de va proba ca obligatia este contractata numai in interesul sau (C. civ. 1034 si urm., 1053, 1054).

Art. 1038. - Creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori, in toate actele care pot avea de efect conservarea obligatiei (C. civ. 1036, 1056).

SUBSECTIUNEA a 2-a
Despre obligatia solidara intre debitori

Art. 1039. - Obligatia este solidara din partea debitorilor, cind toti s-au obligat la acelasi lucru, astfel ca fiecare poate fi constrins pentru totalitate, si ca plata facuta de unul din debitori libereaza si pe ceilalti catre creditor. (C. civ. 1059, 1062 si urm., 1136, 1140 si urm., 1155, 1551, 1872).

Art. 1040. - Debitorii solidari se pot obliga sub diferite modalitati, adica: unii pur, altii sub o conditie si altii cu termen. (C. civ. 1004 si urm., 1022).

Art. 1041. - Obligatia solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta regula nu inceteaza decit numai cind obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii. (C civ. 918, 1062 si urm., 1520, 1543, 1551, 1571, 1662, 1666 si urm., 1671).

Art. 1042. - Creditorul unei obligatii solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fara ca debitorul sa poata opune beneficiul de diviziune. (C. civ. 1039, 1065, 1662 si urm.).

Art. 1043. - Actiunea intentata contra unuia din debitori nu popreste pe creditor de a exercita asemenea actiune si in contra celorlalti debitori.

Art. 1044. - Daca lucrul debit a pierit din culpa unui sau mai multor debitori solidari, ceilalti debitori nu ramin liberati de obligatia de a plati pretul lucrului, dar nu sint raspunzatori pentru daune.

Debitorii care au intirziat de a plati sint in culpa.

Creditorul nu poate cere daune decit numai in contra debitorilor in culpa. (C. civ. 1018, 1081, 1156).

Art. 1045. - Actiunea intentata in contra unuia dintre debitori intrerupe prescriptia in contra tuturor debitorilor. (C. civ. 1036, 1872).

Art. 1046. - Cererea de dobinda facuta in contra unui din debitorii solidari face a curge dobinda in contra tuturor debitorilor. (C. civ. 1088).

Art. 1047. - Codebitorul solidar, in contra carui creditorul a intentat actiune, poate opune toate exceptiile care ii sint personale, precum si acelea care sint comune tuturor debitorilor.

Debitorul actionat nu poate opune acele exceptii care sint curat personale ale vreunui din ceilalti codebitori. (C. civ. 1065 si urm., 1136 si urm., 1148, 1155, 1653, 1681).

Art. 1048. - Cind unul din debitori devine erede unic al creditorului, sau cind creditorul devine unic erede al unui din debitori, confuziunea nu stinge creanta decit pentru partea debitorului sau a creditorului. (C. civ. 1154).

Art. 1049. - Creditorul care consimte a se imparti datoria in privinta unuia din codebitori, conserva actiunea solidara in contra celorlalti debitori, dar cu scazamintul partii debitorului, pe care l-a liberat de solidaritate. (C. civ. 1050, 1064, 1141).

Art. 1050. - Creditorul care primeste separat partea unuia din debitori, fara ca in chitanta sa-si rezerve solidaritatea sau drepturile sale in genere, nu renunta la solidaritate decit in privinta acestui debitor.

Nu se intelege ca creditorul a renuntat la solidaritate in favoarea unui debitor, cind primeste de la el o suma egala cu partea ce e dator, daca chitanta nu zice ca acea suma este primita pentru partea debitorului.

Asemenea, din simpla cerere in judecata formata in contra unuia din debitori pentru partea sa, daca, acesta n-a aderat la cerere sau daca nu s-a dat o sentinta de condamnare, nu se prezuma renuntarea la solidaritatea in favoarea acelui debitor. (C. civ. 1049).

Art. 1051. - Creditorul, care primeste separat si fara rezerva solidaritatii portiunea unuia din codebitori din venitul renditei sau in dobinzile unei datorii solidare, nu pierde solidaritatea decit pentru venitul si dobinda trecuta, iar nu si pentru cele viitoare, nici pentru capital, afara daca plata separata nu s-a urmat in curs de 10 ani consecutivi.

Art. 1052. - Obligatia solidara, in privinta creditorului, se imparte de drept intre debitori; fiecare din ei nu este dator unul catre altul decit numai partea sa. (C. civ. 778, 1057 si urm.).

Art. 1053. - Codebitorul solidar care a platit debitul in totalitate nu poate repeti de la ceilalti decit numai de la fiecare partea sa.

Daca unul dintre codebitori este nesolvabil, atunci pierderea cauzata de nesolvabilitatea acestuia se imparte cu analogie (in mod proportional) intre ceilalti codebitori solvabili si intre acela care a facut plata. (C. civ. 1052, 1054).

Art. 1054. - Cind creditorul a renuntat la solidaritate, in favoarea unui sau mai multi din debitori, daca unul sau mai multi din ceilalti codebitori devin nesolvabili, partea acestora se va imparti cu analogie (in mod proportional) intre toti ceilalti codebitori, cuprinzindu-se si acei care au fost descarcati de solidaritate. (C. civ. 779, 1668).

Art. 1055. - Daca datoria solidara era facuta numai in interesul unuia din debitorii solidari, acesta in fata cu ceilalti codebitori raspunde pentru toata datoria, caci in raport cu el, ei nu sint priviti decit ca fidejusori. (C. civ. 1669 si urm., 1674).

Art. 1056. -